Într-o zi de joi, de Joia Mare, am ajuns la Galata. Nu știam ce ne așteaptă dar am găsit pace între zidurile ei groase și pe aleea străjuită de brazi bătrâni. Razele soarelui se jucau printre firele de iarbă, iar pereții netencuiți de piatră și cărămidă ai bisericii așteptau să le aflăm povestea.

Mănăstirea se află în sud-vestul Iașului, pe dealul Galata. Numele vine de la un cuvânt de origine turceasca care înseamnă "poartă", iar unii istorici cred că dealul și mănăstirea poartă numele cartierului Galata din Constantinopol.

"Galata din deal" a fost construită de Petru Schiopul, în a doua sa domnie, în anul 1582, după ce în prima sa domnie construise o biserică în vale care însă s-a dărâmat imediat ce a fost terminată. Ctitoria a fost construită ca o cetate, fiind înconjurată de un zid puternic din piatră.

Biserica este luminată de 22 de ferestre mici și dreptunghiulare, iar înăuntrul ei este mai degrabă auster. Interiorul nu a fost niciodată complet acoperit cu pictură, iar ceea ce s-a făcut a fost în stilul frescelor, astfel că s-au deteriorat rapid în cei peste 400 de ani ai bisericii.

În curtea mănăstirii se află și Casa Domnească care a servit ca adăpost fie în timpul epidemiilor sau atacurilor, sau doar ca loc de recreere pentru familia domnitoare.

De la biserică pleacă o potecă în trepte care duce spre Mausoleul Eroilor, oferind pe parcurs o vedere frumoasă a Iașului.

Dacă ca și noi veți fii însetați nu ezitați să beți de la izvorul din curtea bisericii o apa rece și plină de viață.